Zilele trecute, m-am hotărât să citesc trilogia “Cele 50 de vicii ale domnului Grey”. Mărturisesc că acum câteva săptămâni am început primul volum şi l-am abandonat după primele 100 de pagini, nepărându-mi valoros nici măcar că roman pornografic, de roman erotic nici nu poate fi vorba, erotismul conţinând şi senzualitate şi sentimente, nu doar o simplă descriere a unor acte sexuale.
Şi atunci, inevitabil, apare întrebarea:” De ce am simţit dorinţa de a relua lecturarea trilogiei?” Răspunsul e unul singur:” Pentru că formaţia mea de psiholog nu mi-a îngăduit. Pentru că am vrut să văd cine este acest domn Grey? Şi răspunsul este unul singur: un psihopat.
Domnul Grey este un miliardar, fondatorul unei companii foarte puternice. Să nu uităm că una din caracteristicile psihopatului este deţinerea totală a controlului. Angajaţii domnului Grey îi execută întocmai ordinele şi nu au voie să comită greşeli. Cei care îi greşesc domnului Grey sau îi nesocotesc ordinele sunt daţi afară. Domnul Grey cunoaşte absolut totul despre absolut toate persoanele cu care intră în contact.De ce asta? Pentru că se simte nesigur într-o lume pe care nu o poate guverna.Ca orice persoană tulburată mental şi comportamental, domnul Grey a avut o copilărie nefericită. Este fiul unei” prostituate narcomane” cum îi spune el, care fusese abuzată fizic cu foarte multă cruzime de proxenetul ei.La un moment dat, cruzimea acestuia se abate şi asupra lui Christian-domnul Grey. Cutremurător este momentul în care copilul constata că mama lui e moartă şi e nevoit să stea cu cadavrul ei în casa timp de trei zile, până la venirea poliţiei, care îl găseşte speriat şi înfometat. Marele lui noroc este că de gardă la Urgenţă se afla doctoriţa pediatră Grace, care îl adopta. În ce se transformă domnul Grey? Într-un sadomasochist, având-o ca mentor pe o prietenă de a mamei lui, doamna Robinson. Într-un maniac al controlului. Într-un bărbat care are relaţii sexuale la sfârşit de săptămână în luxosul lui apartament, într-o cameră de tortură.
Când o cunoaşte pe Anastasia, Christian avusese deja 15 supuse. Ca orice psihopat, Grey îşi alege un anumit tip de victime: brunete. Blondele îi devin angajate, dar niciodată supuse. Victimele lui seamănă izbitor cu “prostituata narcomană”. Practic, având control asupra lor, are senzaţia că nu mai poate fi făcut să sufere, aşa cum a suferit din cauza mamei, pe care nu a putut-o controla, de fapt, salva, din viaţa ei mizeră.Ca orice psihopat, se poartă frumos cu supusele lui, atâta timp cât ele nu îi nesocotesc ordinele. Orice încălcare a regulilor atrage pedepse pline de cruzime, duse uneori la extrem.
Când o întâlneşte pe Anastasia acţionează precum psihopatul, îi întinde momeala. O cucereşte cu farmecul lui, Anastasia dăruindu-se fără prea multă împotrivire. Este de acord să semneze un contract cu el, că între orice dominator şi supusă lui, dar îl abandonează când o loveşte în camera terorii, numită Camera Rosie. Christian îşi dă seama că nu poate trăi fără ea, că prin faptul că ea îi dejoacă unele planuri îl incita, îl face să cunoască diferenţa dintre un simplu contact sexual şi “a face dragoste”.Şi acum urmează o simplă reflecţie. Oare schimbarea lui poate fi reală? Eu cred că nu. Mai ales în condiţiile în care era pacientul unui psihiatru de câţiva ani care nu făcea altceva decât să-l asculte, fără a-i pune în fata adevăraţii demoni cu care el se lupta doar în vis. Un psihiatru care aplica o terapie ce se bazează doar pe prezent ar fi trebuit să-l facă pe Christian să vadă care sunt problemele lui, cum se poate trece peste ele. Ori, din ceea ce rezultă din carte, psihiatrul pare a fi un psihanalist, un bun ascultător, capabil să audă experienţele şi senzaţiile lui Grey, dar nu şi să-i aducă în fata adevărul: relaţiile lui sado masochiste nu erau altceva decât false exorcizări ale durerii resimţite în copilărie, exorcizarea sufletului lui ininat neputând avea loc decât în urma schimbării comportamentului lui. El îi spune la un moment dat Anastasiei că atunci când l-a părăsit a făcut cel mai bun lucru pe care îl putea face, pentru că l-a făcut să vadă cât de mult o vrea pe ea.
Anastasia nu este decât întruchiparea femeilor neexperimentate din punct de vedere sexual şi relaţional, cu o stima de sine extreme de scăzută. Deranjante sunt gândurile ei în care se întreabă ce a făcut ca să merite un bărbat aşa frumos şi bogat şi atâta bogăţie în jurul ei, Ce nu înţelege ea este că în adâncul sufletului nu este fericită. Mereu se întreabă ce să facă să nu îl supere, ce să accepte că el să fie satisfăcut, practice este o supusă cu o falsă libertate. Este mereu monitorizată, asaltata psihic şi fizic de fermecătorul ei iubit, asista la evenimente în care bărbaţi atraşi de ea rămân fără servici sau sunt aspru sancţionaţi, aproape întregul ei timp liber este a lui.Rar îşi poate întâlni prietena şi pe prietenii ei cu atât mai puţin pentru că în toţi bărbaţii Grey vede un inamic.
Dar cel mai trist lucru mi se pare transformarea treptată a Anastasiei, dintr-o femeie care nu acceptă violent lui la o femeie care se simte în regulă când el îi spune că vrea să o pedepsească şi să o snopească în bătaie, care mereu e în gardă că nu cumva să îl supere pe iubitul ei. M-au revoltat momentele în care ea acceptă bătaia spunându-şi că trebuie să suporte consecinţele deciziilor ei imprudente, decizii imprudente fiind cele neîngăduite de domnul Grey.
Deşi trilogia ar fi putut fi mai valoroasă analizând mai bine stările lui Grey, relatând discuţiile lui cu fosta lui dominatoare, sau cele purtate cu psihiatrul, place pentru că înfăţişează iubirea dintre un iniţiat în sadomasochism şi o începătoare în ceea ce priveşte viaţa sexual, încercările lor de a face compromisuri, fiecare din ei trecând în planul normalităţii celuilalt, el acceptând să facă dragoste cu ea, ea acceptând scenarii sadomasochiste. Trilogia te duce cu gândul la filmele “Orhideea sălbatică” şi “9 săptămâni şi jumătate”, fiecare dintre cele două având deznodăminte diferite. Veridic mi se pare cel din “Noua săptămâni...” pentru că eroina se deşteaptă, înţelegând cine este cel cu care a trăit momente de extaz şi, înţelegând că are de a face cu un bărbat cu mintea bolnavă, fuge la Paris.
Am încercat să prezint câteva aspecte din cartea care încă este în topuri, personalitatea devianta a personajului masculin. Ce am simţit când am terminat trilogia? Milă pentru domnul Grey, milă pentru Anastasia pentru că trăind alături de un asemenea om înţelege greşit ce înseamnă să fii iubita. Concluzia: Dacă întâlniţi un Domn Grey, fugiţi cât puteţi! Un asemenea om nu numai că vă va lua minţile, dar vă va lua şi sufletul şi-l va face fărâme!
Şi atunci, inevitabil, apare întrebarea:” De ce am simţit dorinţa de a relua lecturarea trilogiei?” Răspunsul e unul singur:” Pentru că formaţia mea de psiholog nu mi-a îngăduit. Pentru că am vrut să văd cine este acest domn Grey? Şi răspunsul este unul singur: un psihopat.
Domnul Grey este un miliardar, fondatorul unei companii foarte puternice. Să nu uităm că una din caracteristicile psihopatului este deţinerea totală a controlului. Angajaţii domnului Grey îi execută întocmai ordinele şi nu au voie să comită greşeli. Cei care îi greşesc domnului Grey sau îi nesocotesc ordinele sunt daţi afară. Domnul Grey cunoaşte absolut totul despre absolut toate persoanele cu care intră în contact.De ce asta? Pentru că se simte nesigur într-o lume pe care nu o poate guverna.Ca orice persoană tulburată mental şi comportamental, domnul Grey a avut o copilărie nefericită. Este fiul unei” prostituate narcomane” cum îi spune el, care fusese abuzată fizic cu foarte multă cruzime de proxenetul ei.La un moment dat, cruzimea acestuia se abate şi asupra lui Christian-domnul Grey. Cutremurător este momentul în care copilul constata că mama lui e moartă şi e nevoit să stea cu cadavrul ei în casa timp de trei zile, până la venirea poliţiei, care îl găseşte speriat şi înfometat. Marele lui noroc este că de gardă la Urgenţă se afla doctoriţa pediatră Grace, care îl adopta. În ce se transformă domnul Grey? Într-un sadomasochist, având-o ca mentor pe o prietenă de a mamei lui, doamna Robinson. Într-un maniac al controlului. Într-un bărbat care are relaţii sexuale la sfârşit de săptămână în luxosul lui apartament, într-o cameră de tortură.
Când o cunoaşte pe Anastasia, Christian avusese deja 15 supuse. Ca orice psihopat, Grey îşi alege un anumit tip de victime: brunete. Blondele îi devin angajate, dar niciodată supuse. Victimele lui seamănă izbitor cu “prostituata narcomană”. Practic, având control asupra lor, are senzaţia că nu mai poate fi făcut să sufere, aşa cum a suferit din cauza mamei, pe care nu a putut-o controla, de fapt, salva, din viaţa ei mizeră.Ca orice psihopat, se poartă frumos cu supusele lui, atâta timp cât ele nu îi nesocotesc ordinele. Orice încălcare a regulilor atrage pedepse pline de cruzime, duse uneori la extrem.
Când o întâlneşte pe Anastasia acţionează precum psihopatul, îi întinde momeala. O cucereşte cu farmecul lui, Anastasia dăruindu-se fără prea multă împotrivire. Este de acord să semneze un contract cu el, că între orice dominator şi supusă lui, dar îl abandonează când o loveşte în camera terorii, numită Camera Rosie. Christian îşi dă seama că nu poate trăi fără ea, că prin faptul că ea îi dejoacă unele planuri îl incita, îl face să cunoască diferenţa dintre un simplu contact sexual şi “a face dragoste”.Şi acum urmează o simplă reflecţie. Oare schimbarea lui poate fi reală? Eu cred că nu. Mai ales în condiţiile în care era pacientul unui psihiatru de câţiva ani care nu făcea altceva decât să-l asculte, fără a-i pune în fata adevăraţii demoni cu care el se lupta doar în vis. Un psihiatru care aplica o terapie ce se bazează doar pe prezent ar fi trebuit să-l facă pe Christian să vadă care sunt problemele lui, cum se poate trece peste ele. Ori, din ceea ce rezultă din carte, psihiatrul pare a fi un psihanalist, un bun ascultător, capabil să audă experienţele şi senzaţiile lui Grey, dar nu şi să-i aducă în fata adevărul: relaţiile lui sado masochiste nu erau altceva decât false exorcizări ale durerii resimţite în copilărie, exorcizarea sufletului lui ininat neputând avea loc decât în urma schimbării comportamentului lui. El îi spune la un moment dat Anastasiei că atunci când l-a părăsit a făcut cel mai bun lucru pe care îl putea face, pentru că l-a făcut să vadă cât de mult o vrea pe ea.
Anastasia nu este decât întruchiparea femeilor neexperimentate din punct de vedere sexual şi relaţional, cu o stima de sine extreme de scăzută. Deranjante sunt gândurile ei în care se întreabă ce a făcut ca să merite un bărbat aşa frumos şi bogat şi atâta bogăţie în jurul ei, Ce nu înţelege ea este că în adâncul sufletului nu este fericită. Mereu se întreabă ce să facă să nu îl supere, ce să accepte că el să fie satisfăcut, practice este o supusă cu o falsă libertate. Este mereu monitorizată, asaltata psihic şi fizic de fermecătorul ei iubit, asista la evenimente în care bărbaţi atraşi de ea rămân fără servici sau sunt aspru sancţionaţi, aproape întregul ei timp liber este a lui.Rar îşi poate întâlni prietena şi pe prietenii ei cu atât mai puţin pentru că în toţi bărbaţii Grey vede un inamic.
Dar cel mai trist lucru mi se pare transformarea treptată a Anastasiei, dintr-o femeie care nu acceptă violent lui la o femeie care se simte în regulă când el îi spune că vrea să o pedepsească şi să o snopească în bătaie, care mereu e în gardă că nu cumva să îl supere pe iubitul ei. M-au revoltat momentele în care ea acceptă bătaia spunându-şi că trebuie să suporte consecinţele deciziilor ei imprudente, decizii imprudente fiind cele neîngăduite de domnul Grey.
Deşi trilogia ar fi putut fi mai valoroasă analizând mai bine stările lui Grey, relatând discuţiile lui cu fosta lui dominatoare, sau cele purtate cu psihiatrul, place pentru că înfăţişează iubirea dintre un iniţiat în sadomasochism şi o începătoare în ceea ce priveşte viaţa sexual, încercările lor de a face compromisuri, fiecare din ei trecând în planul normalităţii celuilalt, el acceptând să facă dragoste cu ea, ea acceptând scenarii sadomasochiste. Trilogia te duce cu gândul la filmele “Orhideea sălbatică” şi “9 săptămâni şi jumătate”, fiecare dintre cele două având deznodăminte diferite. Veridic mi se pare cel din “Noua săptămâni...” pentru că eroina se deşteaptă, înţelegând cine este cel cu care a trăit momente de extaz şi, înţelegând că are de a face cu un bărbat cu mintea bolnavă, fuge la Paris.
Am încercat să prezint câteva aspecte din cartea care încă este în topuri, personalitatea devianta a personajului masculin. Ce am simţit când am terminat trilogia? Milă pentru domnul Grey, milă pentru Anastasia pentru că trăind alături de un asemenea om înţelege greşit ce înseamnă să fii iubita. Concluzia: Dacă întâlniţi un Domn Grey, fugiţi cât puteţi! Un asemenea om nu numai că vă va lua minţile, dar vă va lua şi sufletul şi-l va face fărâme!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu