Durerea nu este iubire
Titlul acesta, dragele mele nu este ales la întâmplare. Este mesajul care va sună, poate, cunoscut pentru că a fost utilizat în cadrul unei campanii împotriva violenţei în familie.Şi haideţi să vorbim un pic despre conţinutul lui. După cum observaţi mesajul este compus din doi termeni aflaţi în opoziţie: durere vs. Iubire, nu întâmplător ci pentru a le transmite victimelor violenţei conjugale că explicaţiile” mă bate pentru că nu îi sunt indiferenţa”, “mă bate pentru că l-am supărat, a fost doar vina mea”,” nu îl părăsesc pentru că ne iubim” nu sunt altceva decât minciuni cu care victimele îşi otrăvesc viaţă şi îşi scuză agresorul în ochii celorlalţi. A iubi pe cineva nu înseamnă să îl umileşti, să îl domini, să-l desconsideri, să îi produci durere fizică şi psihică. Ceea ce victimele percep că iubire nu este altceva decât o dependent pentru ele şi pentru agresori un stil de viaţă brutal luat ca model din copilărie sau adoptat pentru a-şi masca frustrările. Lovesc şi abuzează pe cine le permite, în realitate nefiind altceva decât nişte laşi. Îmi amintesc de cuvintele lui Leonard Doroftei care le sugera agresorilor să-şi caute adversari pe măsură. Iubirea este un sentiment care te înălţa, durerea nu face altceva decât să te scufunde pe zi ce trece în iad. Da, într-un iad din care victimele rareori scapă.
Traumatizant pentru cei care vor să salveze aceste victime este că încercarea lor se soldează cu eşec.De ce? Pentru că multe victime se întorc la agresor. Deşi pare greu de înţeles gestul lor, el nu este cu nimic mai prejos decât dependenta de droguri. Multe victime aşa au trăit încă din copilărie şi aşa li se pare firesc. Însă când cineva te facesa suferi e clar că nu te iubeşte. Un om care iubeşte se gândeşte la gesturi şi fapte care să-i bucure pe aceştia. Dacă el te loveşte, te umileşte, spunându-ţi cât de norocoasă ai fost că l-ai găsit pe el că altfel la cât eşti de proastă şi nepriceputa nu te-ar fi luat nimeni, dacă te trezeşte noaptea din somn sit e aruncă pe scările blocului, dacă nu-I pasă că tut e duci la service cu ochii în pământ pentru ca să nu te întrebe colegii de ce eşti vânătă, consideri toate acestea motive de iubire, de ce? Când sit u ai drepturi ca şi el, mai ales dreptul la viaţă, la integritate fizică.De ce? Când viaţa este un dar de la Dumnezeu şi nu un blestem.
Când există pe lumea asta bărbaţi care te-ar aprecia pentru cine eşti. Când poţi trăi liniştită seara de seară, fără să tremuri când auzi cheia în broască. Chiar dacă pare greu şi chiar este, ştiu, nu este imposibil. Dumnezeu nu ne-a creat pentru satisfacerea plăcerilor bolnave ale unor asemenea brute care asociază în minţile lor bolnave durerea cu iubirea. Indiferent ce trecut ar avea, nu chinurile prin care treci tu îl va salva, ci ajutorul specializat al unor psihoterapeuţi şi al psihiatrilor. Dacă citeşti aceste rânduri, dacă eşti una dintre victime şi vrei să vorbeşti, să ne vorbeşti sau să îmi vorbeşti despre sufletul şi experienţele tale devastatoare ai două căi; ne laşi un comentariu sau povestea ta pe blog sau dacă îţi este greu să vorbiţi pe pe blog, mă poţi contacta la adresa suflete. pierdute.blog@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu